Utilizarea comenzii mkfs în Linux pentru formatarea unui sistem de fișiere pe un disc sau partiție

Comanda mkfs (prescurtarea de la make filesystem) din Linux este un instrument versatil care permite utilizatorilor să formateze discuri și partiții cu un sistem de fișiere specificat. Fie că configurați un disc nou, creați o partiție nouă sau reformatați una existentă, mkfs este o comandă esențială pentru configurarea sistemelor de fișiere. Aceasta acceptă o varietate de tipuri de sisteme de fișiere, inclusiv ext4, xfs, vfat și multe altele, ceea ce o face adaptabilă la diferite nevoi de stocare.

În acest articol, vom prezenta modul de utilizare a comenzii mkfs în Linux, vom explica diferitele opțiuni și parametri și vom oferi exemple practice de formatare a discurilor și partițiilor.

Ce este mkfs?

Comanda mkfs este utilizată pentru a crea un sistem de fișiere pe o partiție de disc sau un dispozitiv bloc specificat. Un sistem de fișiere este o metodă de organizare și stocare a fișierelor și directoarelor pe un dispozitiv de stocare. Folosind mkfs, puteți pregăti un disc sau o partiție pentru a stoca date, configurându-l cu un format specific de sistem de fișiere.

Sintaxa de bază a comenzii mkfs este:

• -t: Specifică tipul de sistem de fișiere de creat (de exemplu, ext4, xfs, vfat).
• : Dispozitivul sau partiția pe care se creează sistemul de fișiere (de exemplu, /dev/sdb1).

Pregătirea unui disc sau a unei partiții pentru formatare

Înainte de a utiliza mkfs, este esențial să identificați discul sau partiția pe care doriți să o formatați. Puteți lista discurile și partițiile disponibile utilizând instrumente precum fdisk, lsblk sau parted.

Exemplu: Listarea partițiilor cu lsblk

Ieșire:

Formatarea unei partiții cu mkfs

Exemplu 1: Crearea unui sistem de fișiere ext4

Pentru a formata o partiție cu sistemul de fișiere ext4, utilizați următoarea comandă:

Această comandă va forma partiția /dev/sdb1 ca ext4. Sistemul de fișiere ext4 este utilizat pe scară largă pe sistemele Linux datorită robusteții și performanței sale.

Exemplul 2: Crearea unui sistem de fișiere xfs

Pentru a formata o partiție cu sistemul de fișiere xfs, care este potrivit pentru gestionarea fișierelor mari, utilizați:

xfs este cunoscut pentru performanțele sale ridicate, în special în scenarii care implică fișiere mari și dispozitive de stocare de mare viteză.

Exemplul 3: Crearea unui sistem de fișiere vfat

Dacă trebuie să creați un sistem de fișiere care să fie compatibil atât cu Linux, cât și cu Windows, puteți utiliza vfat:

vfat este utilizat în mod obișnuit pentru unități USB și alte suporturi amovibile, deoarece asigură compatibilitatea între diferite sisteme de operare.

Utilizarea aliasurilor mkfs pentru anumite sisteme de fișiere

Comanda mkfs are mai multe aliasuri pentru crearea unor tipuri specifice de sisteme de fișiere, cum ar fi mkfs.ext4, mkfs.xfs și mkfs.vfat. Aceste aliasuri sunt comenzi prescurtate care oferă aceeași funcționalitate ca și mkfs -t.

Exemplul 4: Utilizarea directă a mkfs.ext4

În loc să specificați opțiunea -t, puteți utiliza mkfs.ext4 direct:

Această comandă este echivalentă cu sudo mkfs -t ext4 /dev/sdb1 și este adesea utilizată pentru comoditate.

Formatarea unui întreg disc cu mkfs

În unele cazuri, este posibil să doriți să formatați un întreg disc fără a crea partiții separate. Deși acest lucru este mai puțin obișnuit, se poate face utilizând mkfs direct pe dispozitivul de disc (de exemplu, /dev/sdb).

Avertisment: Formatarea unui disc întreg va șterge toate datele de pe disc, inclusiv orice partiții și conținutul acestora. Asigurați-vă că faceți o copie de siguranță a tuturor datelor importante înainte de a continua.

Această comandă formatează întregul disc /dev/sdb ca ext4, făcând întregul disc disponibil ca un singur sistem de fișiere.

Înțelegerea opțiunilor comune mkfs

Comanda mkfs acceptă mai multe opțiuni care pot fi utilizate pentru a personaliza procesul de formatare. Iată câteva opțiuni utilizate frecvent:

• -L<etichetă>: Atribuie o etichetă sistemului de fișiere.
• –b : Stabilește dimensiunea blocului pentru sistemul de fișiere.
• –m : Stabilește procentul din sistemul de fișiere care trebuie rezervat pentru superutilizator (implicit 5% pentru ext4).
• –q: Mod liniștit; suprimă ieșirea în timpul procesului de creare.

Exemplul 5: Formatarea cu o etichetă

Pentru a formata o partiție cu o etichetă, utilizați opțiunea -L:

Această comandă creează un sistem de fișiere ext4 pe /dev/sdb1 și îl etichetează ca “MyData”.

Montarea partiției formatate

După formatarea unei partiții cu mkfs, trebuie să o montați pentru a o face accesibilă. De exemplu, pentru a monta /dev/sdb1 pe /mnt/mydata, utilizați următoarele comenzi:

Pentru a face montajul persistent în timpul repornirii, adăugați o intrare la fișierul

Verificarea sistemului de fișiere

Pentru a vă asigura că sistemul de fișiere a fost creat corect, puteți utiliza comenzile lsblk sau df:

Rezultat:

Rezultatul arată că /dev/sdb1 a fost formatat ca ext4 cu eticheta “MyData”.

Concluzie

Comanda mkfs este un utilitar puternic pentru crearea de sisteme de fișiere pe discuri și partiții în Linux. Fie că trebuie să formatați un nou dispozitiv de stocare, să reformatați o partiție existentă sau să configurați un anumit tip de sistem de fișiere, mkfs oferă flexibilitatea și controlul necesare pentru a vă gestiona eficient nevoile de stocare.

Înțelegând cum să utilizați mkfs și diferitele sale opțiuni, puteți formata cu încredere discuri și partiții, asigurându-vă că acestea sunt pregătite pentru stocarea datelor și compatibile cu cerințele sistemului dumneavoastră. Nu uitați să verificați de două ori numele dispozitivului înainte de formatare pentru a evita pierderea accidentală a datelor și faceți întotdeauna o copie de rezervă a datelor importante în prealabil. Formatare plăcută!