useradd vs adduser: Care este diferența?

Atunci când gestionați sisteme Linux, crearea conturilor de utilizator este o sarcină administrativă obișnuită. Două comenzi sunt adesea utilizate în acest scop: useradd și adduser. Deși ambele ating același obiectiv final – crearea de conturi de utilizator – ele au diferențe distincte în ceea ce privește funcționalitatea și utilizarea. Înțelegerea acestor diferențe poate ajuta administratorii de sistem să aleagă instrumentul potrivit pentru nevoile lor.

Prezentare generală a useradd

useradd este un utilitar cu linie de comandă de nivel scăzut furnizat de majoritatea distribuțiilor Linux pentru crearea de noi conturi de utilizator. Acesta face parte din pachetul passwd și oferă o abordare mai directă a adăugării de utilizatori.

Caracteristicile cheie ale useradd:

Configurare manuală: useradd necesită mai multă configurare manuală la crearea conturilor de utilizator. De exemplu, dacă nu specificați opțiuni precum directorul home, va crea utilizatorul cu o cale implicită pentru directorul home, dar nu va crea automat directorul în sine.
Flexibilitate: Datorită naturii sale manuale, useradd este foarte flexibil. Acesta permite administratorilor să specifice parametri detaliați, cum ar fi directoarele home personalizate, UID (ID utilizator), GID (ID grup), shell-ul implicit, data expirării și multe altele.
Fără solicitări interactive: useradd nu oferă solicitări interactive pentru configurarea utilizatorului. Toate opțiunile trebuie transmise explicit ca argumente ale liniei de comandă.

Utilizări uzuale ale useradd:

Iată un exemplu de utilizare a useradd pentru a crea un utilizator nou:

useradd -m -d /home/customuser -s /bin/bash customuser

În acest exemplu:

-m: Creează un director home.
-d: Specifică directorul home personalizat.
-s: Specifică shell-ul care urmează să fie utilizat.

După executarea acestei comenzi, utilizatorul customuser este creat, dar trebuie să setați manual o parolă utilizând:

passwd customuser

Prezentare generală a comenzii adduser

adduser este o comandă de nivel superior care servește ca o alternativă mai ușor de utilizat la useradd. Aceasta este adesea implementată ca un script Perl sau shell care simplifică procesul de adăugare de noi utilizatori.

Caracteristicile cheie ale adduser:

Interactiv: adduser vă ghidează prin procesul de creare a utilizatorului cu ajutorul unor promptere interactive. Acesta solicită detalii precum parola utilizatorului, numele complet și alte informații opționale.
Simplifică crearea de utilizatori: Spre deosebire de useradd, adduser gestionează automat sarcini precum crearea unui director home, copierea fișierelor de configurare implicită (cum ar fi .bashrc) și setarea permisiunilor corespunzătoare.
Disponibil pe sistemele bazate pe Debian: adduser se găsește de obicei pe distribuțiile bazate pe Debian, cum ar fi Ubuntu. Este posibil să nu fie disponibil în mod implicit pe toate distribuțiile Linux, în special pe cele bazate pe Red Hat (cum ar fi CentOS).

Utilizare obișnuită a adduser:

Iată un exemplu de utilizare a adduser pentru a crea un utilizator nou:

adduser customuser

Această comandă inițiază o serie de solicitări:

Nume complet
Numărul camerei (opțional)
Telefonul de serviciu (opțional)
Telefonul de acasă (opțional)
Alte detalii

După completarea solicitărilor, adduser creează automat directorul home, configurează mediul implicit și atribuie parola utilizatorului.

Diferențe între useradd și adduser

Funcție	useradd	adduser
Nivel	Nivel scăzut	Nivel înalt (script)
Interactivitate	Non-interactivă (opțiuni manuale)	Interactiv (indicații ghidate)
Crearea directorului principal	Trebuie să utilizați -m pentru a crea manual	Creează automat directorul home
Configurare	Necesită configurare manuală	Gestionează cea mai mare parte a configurării automat
Disponibilitate	Disponibil pe toate distribuțiile Linux	Se găsește frecvent pe sistemele bazate pe Debian
Setarea parolei	Necesită o comandă passwd separată	Solicită parola în timpul creării utilizatorului
Flexibilitate	Mai ușor de personalizat cu opțiuni	Simplifică sarcinile comune

Când să utilizați useradd

Configurare avansată: Dacă trebuie să specificați opțiuni detaliate, cum ar fi UID/GID personalizate, date de expirare sau directoare home non-standard, useradd oferă flexibilitatea necesară.
Automatizare: useradd este o alegere bună pentru crearea de scripturi pentru utilizatori în medii automatizate, deoarece permite un control precis fără solicitări interactive.
Sisteme non-Debian: Deoarece adduser poate să nu fie disponibil pe sistemele non-Debian, useradd este alegerea standard pe sisteme precum Red Hat, CentOS și Fedora.

Când să utilizați adduser

Simplitate: Pentru majoritatea sarcinilor zilnice de creare a utilizatorilor, adduser simplifică procesul prin automatizarea configurării și a setării.
Prietenos pentru începători: adduser este o alegere mai bună pentru noii utilizatori Linux sau pentru administratorii care preferă o abordare ghidată.
Distribuții bazate pe Debian: Dacă lucrați cu Debian sau Ubuntu, adduser este adesea recomandarea implicită datorită ușurinței sale de utilizare.

Concluzie

Atât useradd, cât și adduser sunt instrumente utile pentru gestionarea conturilor de utilizator pe sistemele Linux, dar răspund unor nevoi diferite. useradd este potrivit pentru administratorii care au nevoie de control precis și automatizare, în timp ce adduser este ideal pentru cei care preferă o abordare mai prietenoasă, ghidată. Înțelegerea diferențelor dintre acestea vă permite să alegeți instrumentul potrivit pentru sarcină, asigurând gestionarea eficientă și eficace a utilizatorilor în orice mediu Linux.